Desi odată cu îmbătrânirea apar în organism procese de declin inevitabil, factorii nutriționali joacă un rol important în prevenirea accelerării acestor fenomene, cật și în îmbunătäțirea calității vieții. Studierea procesului de îmbătrânire ia în calcul nu numai durata vieții, dar și capacitatea ei productivă. Aşa-numita ,,imbặtrânire productivă” tinde să înlocuiască modelul comun al îmbătrânirii (de declin inevitabil și de dependență) cu cel care promovează productivitatea economică și socială la vârste inaintate, punându-se accentul în mod deosebit pe calitatea vieții, un indicator strâns legat de statusul nutrițional.

Vârsta la care o persoană devine bătrână din punct de vedere demografic este de 65 de ani. In prezent datorită numărului mare de persoane ce depăşesc această vârstă şi a eterogenității demografice a acestora, se iau în considerare trei grupe de vârstă ale bătrâneții: 65-74 ani (young old), 75-84 ani (old), peste 85 ani (old old)

Îmbătrânirea este un proces continuu, un fenomen complex ce include modificări moleculare, celulare, fiziologice si psihologice.

 

Modificări fiziopatologice asociate îmbătrânirii

 

Recunoaşterea modificărilor fiziopatologice ce survin o dată cu îmbătrânirea este esențială pentru înțelegerea nevoilor nutriționale și a factorilor care influențează aportul nutrițional.

 

 

 

Recomandări nutriționale la persoanele vârstnice

 

Până nu demult, recomandările nutriționale pentru persoanele sănatoase peste 51 de ani erau extrapolate pornind de la cele ale adultului tânăr. Existau aceleaşi recomandāri pentru toate persoanele peste 51 de ani, fără stratificări în funcție de vârstă. Recent s-au stabilit, pe baza evaluărilor ştiințifice, recomandări nutriționale diferite pentru grupurile de vârstă cuprinse între 51 și 70 de ani și peste 70 de ani, singurele diferențe existând totuşi numai în recomandările privind necesarul de vitamina D

Necesarul energetic şi activitatea fizică

Necesarul energetic al persoanelor vârstnice se reduce datorită:

– scăderii activității fizice odată cu înaintarea în vârstă;

– scăderii metabolismului bazal (cu aproximativ 10-20%) datorită schimbārii compoziției corporale și reducerii masei slabe. Această reducere a consumului caloric trebuie să determine consumul unor alimente cu un conținut caloric redus, dar dense în nutrienți. Menținerea activității fizice împreună cu adoptarea unei diete echilibrate pare a fi cheia pentru obținerea stării de bine, întârziind procesele de declin ce acompaniază îmbātrânirea. Persoanele care îşi mențin un grad de activitate fizică pot consuma mai multe calorii, acestea aducând o cantitate mai mare de nutrienți. Orice fel de activitate fizică, chiar zece minute de mers pe jos, poate reprezenta un beneficiu. Activitatea fizică regulată este asociată cu scăderea mortalității și a morbidității legate de vârstă.

Carbohidrați – recomandările sunt similare cu cele ale adulților. Se recomandă ca 50% din calorile zilnice să provină din głucide, punându-se accentul pe consumul glucidelor complexe, fără a contraindica însă consumul glucidelor simple. Consumul de glucide complexe este necesar pentru respectarea unui consum adecvat de fibre alimentare, persoanele vârstnice suferind adesea de consti- pație. Se recomandă consumul frecvent de cereale, pâine integrală, legume și fructe, consumul zilnic recomandat de fibre fiind între 25-35 g/zi.

Proteine – necesarul recomandat este de 0,8 g/kgcorp/zi. Există însă argumente pentru creşterea aportului la 1-1,25 g/kgcorplzi, ținând cont că, odată cu înaintarea în vârstă, are loc o scădere a aportului proteic simultan cu scăderea aportului energetic. Necesarul de proteine creşte în cazul bolilor consumptive și în perioada convalescenței. Reducerea aportului de proteine influențează masa slabă, răspunsul imun și funcția musculară, întârziind vindecarea rănilor și prelungind convalescența.

Lipide – consumul de lipide trebuie să furnizeze 20-30% din totalul caloriilor zilnice, acestea fiind surse de energie și acizi graşi esențiali, fiind în plus necesare pentru absorbția vitaminelor liposolubile. Evitarea unui consum exagerat de lipide și consumul preponderent al lipidelor din surse vegetale sunt recomandări rezonabile pentru vârsta a treia. Lipidele nu trebuie să depăşească 30% din consumul caloric total, fiind recomandat ca grằsimile saturate să fie maxim 8% din calorii. Restrângerea aportului de lipide sub 20% din totalul caloriilor afectează negativ gustul, sațietatea şi calitatea dietei.

 

Vitamine și minerale

Vitamina D si calciul – deficitul vitaminei D la persoanele vârstnice se datorează unor factori diverşi: scăderea aportului alimentelor ce conțin vitamina D, evitarea produselor lactate, reducerea expunerii la soare (la cei imobilizati), reducerea precursorilor de vitamină D la nivelul pielii, scăderea hidroxilării la nivel hepatic și renal. Sinteza de vitamină D la nivelul pielii este redusă cu aproximativ 60% la persoanele vârstnice.

Deficiența de vitamină D se reflectă în homeostazia calciului și a fosforului, a căror concentrație serică se reduce. Masa osoasă scade odată cu vârsta, crescând astfel riscul de apariție a fracturilor. Se discută implicarea vitaminei D în prezervarea masei musculare la persoanele vârstnice, suplimentarea cu vitamina D având ca beneficiu potențial prezervarea masei musculare și deci a abilității fizice. Consumul recomandat de vitamina D este de 10 g/zi pentru persoanele între 51-70 de ani şi 15 ugzi pentru persoanele cu vârsta peste 70 ani. Sursele alimentare de vitamină D sunt reprezentate de produsele lactate fortificate, uleiul de peşte şi ficatul. Suplimentarea cu preparate de vitamină D și calciu este necesară persoanelor instituționalizate și în special celor cu expunere limitată la soare, pentru îmbunătățirea densității osoase şi prevenirea apariției fracturilor. Creşterea depozitelor adipoase în cazul persoanelor vârstnice creşte riscul apariției hipervitaminozei D, administrarea suplimentelor trebuind să fie supravegheată cu atenție, în special la pacienții cu antecedente de calculi, hiperparatiroidism primar sau sarcoidoză.

Aportul deficitar de calciu se întâlneşte la persoanele vârstnice, la care aportul de lapte și derivate din lapte este scăzut. De asemenea, un consum crescut de fibre negativează balanța calciului, interferând cu absorbția. Deşi calciul nu poate ameliora în totalitate pierderea masei osoase în perioada postmenopauză generată de deficitul de estrogeni, S-a demonstrat că o creştere a aportului de calciu este benefică pentru menținerea densității osoase. Ca urmare, se recomandă o creştere a aportului zilnic de calciu la 1200-1500 mg/zi la persoanele peste 50 de ani.

Sodiul și potasiul – se recomandă o reducere a aportului de sodiu la 2-4 g/zi în cazul persoanelor cu afecțiuni cardiovasculare și suplimentarea dietei cu potasiu și magneziu la cei care utilizează diuretice.

Vitamina B12 – recomandările actuale sunt de 2,4 ug/zi atât pentru femei cât și pentru bărbați. Deficitul acestei vitamine se întâlneşte frecvent la persoanele vârstnice, fiind asociat cu o prevalență crescută a gastritei atrofice. De asemenea, datorită faptului că vitamina B12 se întâlneşte numai în produsele de origine animală, unii vậrstnici vor avea un aport vitaminic redus secundar scăderii consumului de produse animale, vegetarienii find în mod special afectați. Datorită prevalenței crescute gastritei atrofice la acest grup de vârstă sunt recomandate frecvent suplimente nutriționale de vitamina B12, una din puținele situații în care suplimentele sunt preferate alimentelor în atingerea obiectivelor nutriționale.

Atât folatul cât și vitamina B12 sunt necesare conversiei homocisteinei în metionină, un consum de folat mai mic de 400 ug/zi este asociat cu un nivel crescut al homocisteinei, considerat un factor de risc independent pentru apariția bolilor cerebrovasculare și coronariene. Studii recente asociază hiperhomocisteinemia cu tulburările cognitive din boala Alzheimer, aducând astfel argumente pentru implicarea afectării vasculare în patogenia acestei boli. Se recomandă un consum de 400 ng echivalenți folați pe zi.

Antioxidanții – se discută rolul vitaminei E, vitaminei C şi a beta caro-tenului în procesul de îmbătrânire și de apariție a bolilor cronice. Vitamina E pare a reduce riscul cardiovascular, diminuând susceptibilitatea LDL la oxidare, însă trialurile clinice nu au demonstrat rolul acesteia în prevenția bolilor cardiovasculare. De asemenea, studii recente nu aduc dovezi certe privind efectul benefic al suplimentării cu antioxidanți în prevenirea bolilor cronice asociate îmbătrânirii.

Fierul – Aportul de 8 mg/zi recomandat adulților este indicat și la vârsta a treia.În cazul femeilor apare o îmbunătāțire a statusului fierului odată cu apariția menopauzei. Deficitul de fier apare în cazul aportului inadecvat, în cazul deficitului de absorbție datorat aclorhidriei gastrice sau în cazul existenței unor boli inflamatorii cronice sau neoplazice. Pierderile de sânge asociate herniei hiatale, ulcerelor peptice, hemoroizilor și neoplaziilor apar mult mai frecvent la vârsnici.

Apa – consumul trebuie să fie de cel puțin 30 ml/kgcorpzi pentru a evita pericolul deshidratării. Cantități suplimentare sunt necesare pentru a compensa pierderile prin vărsături, diaree, febră și transpirații. La bătrâni pierderea senzației de sete determină reducerea aportului de lichide, aceştia trebuind să fie încurajați să bea cel puțin 1,5-2 litri de lichide în fiecare zi. Deshidratarea poate să apară în special la cei la care senzația de sete este diminuată sau la cei care, datorită problemelor legate de incontinența urinară sau de dificultatea de a se deplasa la baie, evită în mod voluntar ingestia de lichide.

 

Vârstnicii pot fi încadrați în două forme de malnutriție, una generalizată (în care există deficiențe nutriționale multiple) și una cauzată de deficiente nutriționale izolate, în care un anumit grup de alimente este deficitar în dietă. Se consideră că un număr mare de vârstnici pot fi încadrați într-o formă subclinică de malnutriție, aceasta însemnând că aportul alimentar în nutrienți este insuficient, rezervele organismului fiind epuizate. Expunerea la orice formă de stress care ar reduce aportul alimentar sau ar creşte necesarul va duce rapid la apariția semnelor clinice ale denutriției.

Deoarece semnele unei nutriții deficitare sunt adesea trecute cu vederea, se pune accentul pe elaborarea unor planuri de screening al malnutriției la persoanele vârstnice şi de găsire a unor modalități de prevenire a acesteia. In SUA a fost elaborat un program de screening destinat îmbunătățirii statusului nutrițional al persoanelor vârstnice – NSI (Nutrition Screening Initiative), care include metode de evaluare destinate unor niveluri diferite de intervenție asupra stării nutriționale a vârstnicilor. Una din metodele folosite este reprezentată de un chestionar care are rolul de a atrage atenția asupra factorilor de risc ai malnutriției, fiind în acelaşi timp un instrument de evaluare/autoevaluare a statusului nutrițional.

Principalele sfaturi pentru vârstnici sunt:

1.să consume o gamă cât mai largă de alimente;

2.să practice exerciții fizice cu rol în menținerea masei osoase și a masei slabe;

3.să se implice în activități sociale;

4.să evite abuzul de alcool, consumul excesiv de cofeină și medicația inutilă.

5.un pahar de suc de fructe în fiecare zi;

6.cereale integrale cu lapte la micul dejun; peşte sau carne în fiecare zi:

7.un pahar de lapte la culcare;

8.cel puțin o porție de legume în fiecare zi.